Yorkshire Pudding este o reteta englezeasca reprezentativa, care a capatat pana si sarbatoarea sa nationala, celebrata in prima duminica a lunii februarie. Americanii au adoptat si ei acest obicei, celebrand budinca in fiecare an pe 13 octombrie, doar ca la ei se numeste popover.
Ce este mai exact insa? Ei bine, budinca Yorkshire nu are nici cea mai mica legatura cu ceea ce numim noi budinca. Asta pentru ca este un fel de paine sau mai bine zis un inlocuitor pentru paine. Putin ciudat, Yorkshire Puddings se fac dintr-un aluat similar cu cel pentru clatite si arata ca niste gogosi la cuptor. Mai rau v-am zapacit!
Painicile astea, specific englezesti, au devenit populare odata cu folosirea din ce in ce mai frecventa a fainii de grau, cand aceasta a devenit accesibila si oamenii au inceput sa o foloseasca pentru prepararea prajiturilor si torturilor. Se pare ca bucatarii din nordul Angliei s-au gandit cum sa foloseasca grasimea ramasa in tigaie de la pregatirea fripturii si asa a luat nastere aceasta budinca din aluat. Una dintre primele retete scrise a aparut in cartea lui Sir Alexander William George Cassey, The Whole Duty of a Woman (Datoria unei femei) in 1737.
Initial budinca Yorkshire era servita ca aperitiv cu un sos gros, pentru a potoli foamea mesenilor si astfel sa nu manance atat de mult la felul principal, de obicei carne, care era mai scumpicel. Asta pentru ca se face din ingrediente simple: faina, oua, lapte. Familiile mai sarace obisnuiau chiar sa o consume ca fel principal, cu un sos in care inmuiau bucatile de paine. Acum se pregatesc de obicei pentru pranzul de duminica, pranz pe care britanicii il iau cu sfintenie, duminica de duminica, alaturi de familie, servite cu carne de vita si un sos de tip gravy (un fel de rantas). Traditionala budinca Yorkshire este destul de mare si are forma unui castron, si este umpluta cu diverse piureuri, legume sau cartofi, friptura, carnati si evident, sos (gravy de ceapa).
Au ajuns insa atat de celebre, incat pot fi si painici aperitiv, si desert. Smecheria este sa fie goale in interior, ideal cu o gaura mare in mijloc, in care poti sa pui sosul sau ce mai vrei. Principiul este asemanator celui dupa care se fac choux sau gougères. Adica se porneste de la un aluat cu o umiditate mare si se bazeaza pe puterea aburului de a se umfla si a creste. Caci da, painicile astea nu au pic de praf de copt si, dupa cum o sa vedeti, se umfla de aproape 4 ori, ca voinicul din poveste! Societatea Regala de Chimie spune ca budinca Yorkshire nu e facuta cum trebuie daca nu e inalta de macar 10 cm! Mai ceva ca niste gogosi cu gaura! Sunt pufoase si aerate in mijloc si crocante la exterior.
Englezii ar considera o blasfemie sa numesti clatita o Yorkshire Pudding, desi seamana foarte mult cu Dutch baby. Insa nu s-ar supara deloc, cred, daca facute in forme individuale, le-ai aseza pe masa ca pe niste cosulete aperitiv, pe care sa le umpli cu somon afumat, crema de branza sau legume sotate. Iar daca le faci ca desert, chiar nu ar comenta asta, pentru ca pe la 1926 chiar si la ei, traditionalisti cum sunt, a aparut reteta in care gogosele astea erau servite cu gem.
Acum, ca-i aperitiv, ca-i desert sau paine rapida, eu zic ca nici nu conteaza! Britanicii considera Yorkshire Pudding intre primele zece lucruri specific Regatului, asa ca asta spune multe. Si chiar este fascinant sa stai cu ochii lipiti de usa cuptorului si sa le vezi cum cresc, si tot cresc ca prin magie! Dar, ca orice reteta simpla, sunt cateva secrete pe care vi le las mai jos. Sa va fie de folos!